Pentru mine....

Ieri am aflat ca un bun prieten a plecat sa vorbeasca cu ingerii. Numele lui era Mircea Pantea. Era imobilizat in scaunul rulant de mai multi ani insa preda in continuare la un liceu cu profil tehnic din Deta. Fara el imaginile mele ar fi fost mai tirzii.M-a ajutat sa-mi iau primul digital,m-a sfatuit,m-a impins inainte....
Cu el impreuna am vazut ce inseamna singuratatea si suferinta,mizeria si oportunismul.A locuit intr-o camera mica la mina elevilor ( 2-3 ) care mai treceau pe la el sa-l ajute si a citorva prieteni care-si aminteau si inteteau vizitele cind aveau nevoie de bani in rest aveau telefoanele ocupate sau pur si simplu nu raspundeau....
Stateam citeodata cu el de vorba si imi spunea ca nu s-a intins de 16-18 ore pt ca nu are cine sa-l ajute.Zile intregi stind in fund la marginea patului.Crincene dureri trebuie sa fi avut.....Dar el zimbea si avea o vb buna pt fiecare.
Cite ar fi de spus,cite.....Mi-a zis -in ultimele noastre discutii- ca de vreo 3 luni nu mai primea ajutorul pt pers cu handicap .Nu mai aveau bani la primarie  .
Ne-am facut planuri sa ne intilnim in vara sa depanam amintiri si sa jucam o tabla( tare mult ii mai placea ) - acum ii invata pe ingeri sau poate se plimba iar,merge din nou la plimbare si mingiie lumea noastra cu bunatate

Dumnezeu sa-ti fie aproape,prietene !